Anotimpurile noastre

Devenisem mai mult ca el si mai putin ca mine.De aici incolo a fost o tacere de personalitate,un vals mut al caracteristicilor mele ce dansau mai mult spre el decat spre mine. Eram doar o poveste a fostului eu tragic ce fara el era mai trist dar macar nu era tulburat.A venit el ca un aprig curent rece sa-mi spulbere mie vara.Mi-a nenorocit florile,mi-a spulberat nisipurile si mi-a adus iarna in gradini.Vara mea era mascabila si ma prefacea intr-o fericire pe care imi impuneam sa o cred,o fericire ce imi ascundea toamna din strafunduri dar ii iradia pe altii de atata luminozitate. Iarna lui era pustie si nu era nimic de cautat in ea..un vesnic alb ce nu se mai inchidea!