intr-o seara

Nu mai am puterea necesara

Sa fac din tine o lume-ntr-o seara

Nu mai simt ca sunt in stare

Sa-mi proiectez, o zare

Nu mai vad si simt decat o plictiseala

Insuflata de aceasta imagine neclara

Dar unde sa merg?Pe ce meleaguri sa pasesc?

Sa simt,sa vad,sa cred ca iubesc

Sa aud,sa vad,sa primesc si sa stiu

Ca si eu iubita si inteleasa pot sa fiu

Nicaieri in orizontul necunoscut

Sau in vreun loc oricat de placut

Nu voi vedea decat falsitate si vise

Si aceleasi doua de dorinta aprinse

Unde acest dorit si corect paradis?

Intru care toti ne puneam cate-o speranta si’un vis?

Unde dreptatea al carui concept e pierdut?

Unde frumusetea si echilibrul unui patimas sarut?

Unde perfectiunea sau macar prosperitatea si ingaduinta?

Unde daca nu intr-un loc in care sa te bucuri de ele cu toata fiinta?

Dar unde acestea nu le vom cunoaste pana la pieire

Poate atunci si eu voi ajunge macar la o tresarire

Poate nu voi ajunge nicaieri

Poate si astazi ca si ieri

Dar macar sa stiu ca nu ma mai aflu aici solitara

Unde pentru mine universul e o mica tara

Totul la fel de monoton,mut si  chiar dureros

Totul la fel de iute,plictisitor si fara folos.

Asa ca iarta-ma mama,iarta-ma tata

Ca acest univers chiar grandios nu-mi mai arata

Si iarta-ma tu,cel care ma privesti

Iarta-ma ca nu iti mai soptesc povesti

Iarta-ma ca te afli iar singur in marea involburata

A lumii si a vicleniei ei ce-o arata

Iarta-ma dar nu mai am puterea necesara

Sa te strig sa ma ajuti intr-o seara