Voua,actori ai dramei mele

Voua va scriu despre a mea teama,

Pe care acum o port in gand si suflet,

Despre pacatul ce incontinuu ma cheama,

Si amaraciunea unui sentiment putred.

Am eliberat durerea deschizand o fereastra

Caci dorul de alta data in mine l-am ucis,

Lasand in urma-i ura si mizeria voastra

Si n-ati facut curat dupa cum mi-ati promis.

Si va mai scriu despre tradare si minciuna,

In care atata timp cu drag m-ati inecat,

Si eu care asteptam o cereasca mana,

Sa ma inalte din raul in care m-ati afundat.

Deci va mai scriu si despre speranta,

Cu care din pricina voastra m-am inselat,

Dar recunoasteti,v-am distantat cu eleganta,

Pe tine amor negru si pe voi prieteni de pacat.

Cersind durere

Daca iubirea este un  rau fin,

Eu vreau la propriu,tortura

Daca atentia  e un delir,

Sa cad as vrea,in coma

Daca manipularea e in joc,

Eu vreau sa pierd,

Chiar daca totul va fi foc,

Eu flacari am sa-ti iert.

Si daca tu esti maleficul

Eu vreau sa ajung in iad

Sa nu exprimi beneficul

Cu care pacatul l-ai mascat.

 Caci tu expiri otrava-n mine,

 Si o inspir fara regret,

 Dar stiu,mai mult mi se cuvine,

 Chiar de nu am sa mi-o iert.

Popas astral

Si-am cautat si cam asta am facut mereu,

Si-am cautat insa intotdeauna eram doar eu,

Si-am cautat in marea de fiinte umane,

Si-am cautat printre octave de soprane,

Macar intr-un cantec inalt sa ma regasesc,

Macar printre versuri de realitate sa ma pazesc.

Si tot cautand,nu realizam dorintele mele,

Si tot cautand,incercam sa ajung la stele,

Si tot cautand,mi-ai aparut in cale subit,

Si tot cautand la imaginarul tau sentiment am poposit.

Macar  de as fi fost capabila sa-l dezleg si sa-l inteleg

Macar de as fi stiut ce fel de statut ai vrea sa-mi aleg.

Sa-ti fiu pe plac,mi-a fost foarte usor,

Sa-ti fiu o greseala,mi-ai fost bun antrenor,

Sa-ti fiu un gand,poate chiar am reusit,

Sa-ti fiu amor,acest drept nu mi l-am insusit

Macar de n-ai fi disparut pana la proba contrarie

Macar de m-as fi regasit in sufleteasca-ti arie.

Si tu disparand ai patruns in arta mea

Si tu disparand  mai oarba viata-mi parea.

Si tu disparand in nonculori m-ai conturat,

Si tu disparand din urma suflul mi l-ai luat.

Purgatoriu

Speranta mult ravnita,

Vino sa salvezi un suflet,

Materia ce-l ascunde

Si iubirea ce-l patrunde

Vino speranta mea,

Vino si te-ascunde

In sufletul bolnav

De al lumii narav

Atat iti cer,s-apari,

Din  cale-mi sa ma-ntorci,

Caci vreau sa mai respir,

Aer infect in vesnic delir.

Spovedanie fara sfat

In arta plange si se confeseaza singuraticul biet poet .

Si gandurile si durerile si sentimentul pateaza o foaie,

Si curg ca un venin intr-un corp in negre organizate siroaie,

Schitandu-i acestuia in culori si nonculori al sufletului portret.

Talentul nativ are astfel arta ca drept consecinta,

In care se esteticizeaza cumplite tristeti si dureri,

Ce sunt mai apoi deznodate si definite de posibile  critice pareri,

Care-s fara de vina ca al lor stapan creion a dovedit elocinta.

Si iata cum gandirea si trairile artistului sunt descusute,

Criticate,reparate-n gura draceasca a lumii ce-l inconjoara

Ce-i manjesc  a ciuda creatia precum cerneala varsata dintr-o calimara

Inecand puritatea foii in culori moarte simboluri ale omenirii decazute.

Si splendida maiestoasa cea fara de glas prietena arta,

Ce-l lipseste pe artist de sfat dar la amaraciune-i e martor

Plange-n strigatele poetului solitar ca un impresionat ascultator,

Si fata de acesta,pe-al  ei planset in cuvintele lui nu-l va rapi vreodata moartea. 

Amor in decor funebru

Din lumea mortilor ce detin suflet iti scriu,

Eu tie aparent angelic,dulce,tu mult dorit al meu sicriu,

Ca te-am avut,ca m-ai pierdut fara voia mea,

Tu cel ce strans in bratele-ti pereti atata timp ma inchidea.

Din lumea viilor lipsiti de suflet acum,

Tu mie drag sicriu nu-mi porti decat al focului iubirii scrum.

Caci m-ai avut,caci m-ai pierdut cu voia ta,

Pe mine cea,care amorul tau in minte-i  absolut inca-l mai vrea.

Iar  focul in mine la al tau foc ravneste,

Eu figurina fara suflet amintire-ti,tu sicriul ce-o pazeste,

Dar tu nu stii despre mort ca suflet are,

Care in veci  in sicriu ar sta intemnitat daca s-ar naste o chemare.

Zbor privat

Incercand in zadar a ma debarasa de tot,

Printr-un gand oarecare sau un vis al meu,

Cu o dorinta de a se indeplini avand putin noroc,

Iarasi zbor spre inalte meleaguri  crezand ca inca mai pot.

Si iata cum te privesc in orbire ratacita in alta lume,

Te privesc  timp in care tu consideri ca te urmaresc,

Si iata cum din nou imi dau seama ca inca nu iti pot spune

Cand ma intrebi adeseori la ce ma gandesc.

Incercand din rasputeri a decola inca o data,

Caut prin amintiri si cunoasteri o schimbare de subiect,

Insa realizez ca discutia devine incarcata,

De dorinte si curiozitati legate de zborul meu perfect.

Mi-as dori o intelegere din partea ta,substituit emitator,

As vrea sa constati ca in acest timp eu de real m-am debarasat,

Tu,acel marunt acum fara de rost vorbitor

Mi-as dori sa realizezi in sfarsit ca zborul acesta este privat

Ganduri

Inteligenta nu este ceva nativ,se dobandeste pe parcursul anilor alaturi de experienta si cunoastere caci la urma,inteligenta reprezinta un derivat al cunoasterii.

Putem enunta durerea ca fiind ceva firesc cu o oarecare diferenta de intensitate intre cele doua feluri pe care le presupune insa sunt de parere ca nu putem face vreo remarca cu privire la aceasta posibila diferenta de intensitate atata timp cat cele doua dureri despre care vorbim prezinta déjà o diferenta majora de la natura,primordiala prin definitie.

Suntem indepartati de simtiri si ca atare de intensitatea acestora prin influenta creatiilor umane ce incearca intr-un mod obsesiv sa robotizeze omenirea.Alegem dupa o oarecare cugetare de scurta durata in locul unui amalgam de pagini scrise manual,un amalgam de pagini scrise electronic.Suntem generatia perfecta aparuta intradins ca sa perpetueze specia si sa o duca cat mai curand spre disparitie,asa ca nu reprezentam figure de eroi umani.De aceea ma aflu in fata unei creatii umane reprezentand tehnologia avansata scriind cu ajutorul ei despre influenta pe care o are.

I never thought writing was a realistic option,especially my sort of writing,because so many people fail at it.That is why I prefer to remain unknown

evadare in relaxare

Ce poate fi mai frumos decat sa intelegi fericirea prin prisma ta? Sa te uiti cum cuprinzi cu degetele picioarelor firele de nisip si cum cu atata detasare le dai drumul cu fiecare pas pe care il faci spre a-ti atinge unicul tel  ce a luat nastere odata cu aparitia verii si anume sa transcenzi visul spre realitate.Sa treci  din lumea onirica a caldurii stapanita de marele soare in lumea plutirii,a marii ce te poarta departe de ganduri si de realitatea daunatoare fiintei umane intr-o realitate potrivita atat fizicului prin relaxare cat si psihicului prin detasare.Sa parcurgi cu privirea cerul interminabil si atat de albastru…albastrul perfect,acel albastru deschis in amiaza zilei dand impresia de miraculous.Si zgomotele melodioase ale valurilor inspumate ce se lovesc de mal sa iti mangaie auzul in timp ce razele de soare se coboara tocmai pe trupul tau invaluindu-te in caldura lor fascinanta.Sa te simti departe de lumea urbana,de zgomotele asurzitoare ale masinilor,departe de orice speranta spulberata,de orice esec si mai mult de atat,departe de toti cei care au reusit cu sau fara voia lor la un moment dat sa te sufoce.

intr-o seara

Nu mai am puterea necesara

Sa fac din tine o lume-ntr-o seara

Nu mai simt ca sunt in stare

Sa-mi proiectez, o zare

Nu mai vad si simt decat o plictiseala

Insuflata de aceasta imagine neclara

Dar unde sa merg?Pe ce meleaguri sa pasesc?

Sa simt,sa vad,sa cred ca iubesc

Sa aud,sa vad,sa primesc si sa stiu

Ca si eu iubita si inteleasa pot sa fiu

Nicaieri in orizontul necunoscut

Sau in vreun loc oricat de placut

Nu voi vedea decat falsitate si vise

Si aceleasi doua de dorinta aprinse

Unde acest dorit si corect paradis?

Intru care toti ne puneam cate-o speranta si’un vis?

Unde dreptatea al carui concept e pierdut?

Unde frumusetea si echilibrul unui patimas sarut?

Unde perfectiunea sau macar prosperitatea si ingaduinta?

Unde daca nu intr-un loc in care sa te bucuri de ele cu toata fiinta?

Dar unde acestea nu le vom cunoaste pana la pieire

Poate atunci si eu voi ajunge macar la o tresarire

Poate nu voi ajunge nicaieri

Poate si astazi ca si ieri

Dar macar sa stiu ca nu ma mai aflu aici solitara

Unde pentru mine universul e o mica tara

Totul la fel de monoton,mut si  chiar dureros

Totul la fel de iute,plictisitor si fara folos.

Asa ca iarta-ma mama,iarta-ma tata

Ca acest univers chiar grandios nu-mi mai arata

Si iarta-ma tu,cel care ma privesti

Iarta-ma ca nu iti mai soptesc povesti

Iarta-ma ca te afli iar singur in marea involburata

A lumii si a vicleniei ei ce-o arata

Iarta-ma dar nu mai am puterea necesara

Sa te strig sa ma ajuti intr-o seara