În ochiul tău o lumină se vedea,
Smaraldul culoare
clară etala,
Scânteie
îndrăzneață se încadra,
În negura nopții
ce ne-nvăluia.
Ochiu-mi în al
tău ochi se oglindea,
Privirea ta
sentimentul mi-l ascuțea,
Și palma caldă ce
pe piele îmi dansa,
Și răsăritul ce
în brațele tale mă găsea.
Dar timp a trecut
pe lângă mine și tine,
Timp ce totuși în
loc și popas mă mai ține.
Să înțeleg clipa
nu mi-a fost de ajuns deloc,
Și înțeleg
prezentul tău în care nu mai am loc .
Nu găsesc nici
expresii sau drumuri oportune,
Tot ce găsesc
sunt ecouri din trecut ce răsuna,
Și stări confuze
și dureri ce se tot adună.
Vreau doar să
știu că amintirile sunt vii,
Că odată eram în
vise,mai știi?
Că ochiul cu
speranța în sentiment privea,
Și lumea mai
lipsită de sens și importanță părea.
Odată eram
singuri și ne era de ajuns,
Cu lumina mea ce
în tine a pătruns,
Și a ta lumină ce
întunericu-mi a spulberat,
Petale ofilite de
tristețe atunci au zburat.
Și trandafirul
din ochi o dată a înflorit,
Grădini mărețe în
al tău ochi prea obosit,
Dar apa ta viață
a dat florii dar n-a întreținut,
Ceea ce la vremea
aia viitor mi-ar fi părut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu