Petalele din ochiul meu

În ochiul tău o lumină se vedea,

Smaraldul culoare clară etala,

Scânteie îndrăzneață se încadra,

În negura nopții ce ne-nvăluia.

Ochiu-mi în al tău ochi se oglindea,

Privirea ta sentimentul mi-l ascuțea,

Și palma caldă ce pe piele îmi dansa,

Și răsăritul ce în brațele tale mă găsea.

Dar timp a trecut pe lângă mine și tine,

Timp ce totuși în loc și popas mă mai ține.

Să înțeleg clipa nu mi-a fost de ajuns deloc,

Și înțeleg prezentul tău în care nu mai am loc .

Eu nu găsesc cuvinte sau momente bune,

Nu găsesc nici expresii sau drumuri oportune,

Tot ce găsesc sunt ecouri din trecut ce răsuna,

Și stări confuze și dureri ce se tot adună.

Vreau doar să știu că amintirile sunt vii,

Că odată eram în vise,mai știi?

Că ochiul cu speranța în sentiment privea,

Și lumea mai lipsită de sens și importanță părea.

Odată eram singuri și ne era de ajuns,

Cu lumina mea ce în tine a pătruns,

Și a ta lumină ce întunericu-mi a spulberat,

Petale ofilite de tristețe atunci au zburat.

Și trandafirul din ochi o dată a înflorit,

Grădini mărețe în al tău ochi prea obosit,

Dar apa ta viață a dat florii dar n-a întreținut,

Ceea ce la vremea aia viitor mi-ar fi părut.