influenta

 Unii spun ca ne nastem din dorinta si pentru dorinta insa care difera.Ne nastem din dorinta de a reprezenta un rod al unei iubiri,ne nastem din dorinta de descarcare violenta a unei amintiri respectiv impuls sexual refulat,ne nastem din dorinta juvenila de a incerca lucruri noi avand ca efect accidentul etc.Ne nastem dintr-o dorinta cu referire stricta la noi sau cu referire stricta la cei ca noi din care ne nastem.Ne nastem pentru dorinta de cunoastere care din urma  formeaza gandirea individuala,aprecierea si evaluarea individuala.Dar cum mai putem vorbi noi de acea diferenta majora care ne pune in valoare,bazata pe gandirea individuala cand aceasta absoarbe cunoastere de masa din mai multe directii?

Voua,actori ai dramei mele

Voua va scriu despre a mea teama,

Pe care acum o port in gand si suflet,

Despre pacatul ce incontinuu ma cheama,

Si amaraciunea unui sentiment putred.

Am eliberat durerea deschizand o fereastra

Caci dorul de alta data in mine l-am ucis,

Lasand in urma-i ura si mizeria voastra

Si n-ati facut curat dupa cum mi-ati promis.

Si va mai scriu despre tradare si minciuna,

In care atata timp cu drag m-ati inecat,

Si eu care asteptam o cereasca mana,

Sa ma inalte din raul in care m-ati afundat.

Deci va mai scriu si despre speranta,

Cu care din pricina voastra m-am inselat,

Dar recunoasteti,v-am distantat cu eleganta,

Pe tine amor negru si pe voi prieteni de pacat.

Cersind durere

Daca iubirea este un  rau fin,

Eu vreau la propriu,tortura

Daca atentia  e un delir,

Sa cad as vrea,in coma

Daca manipularea e in joc,

Eu vreau sa pierd,

Chiar daca totul va fi foc,

Eu flacari am sa-ti iert.

Si daca tu esti maleficul

Eu vreau sa ajung in iad

Sa nu exprimi beneficul

Cu care pacatul l-ai mascat.

 Caci tu expiri otrava-n mine,

 Si o inspir fara regret,

 Dar stiu,mai mult mi se cuvine,

 Chiar de nu am sa mi-o iert.

Popas astral

Si-am cautat si cam asta am facut mereu,

Si-am cautat insa intotdeauna eram doar eu,

Si-am cautat in marea de fiinte umane,

Si-am cautat printre octave de soprane,

Macar intr-un cantec inalt sa ma regasesc,

Macar printre versuri de realitate sa ma pazesc.

Si tot cautand,nu realizam dorintele mele,

Si tot cautand,incercam sa ajung la stele,

Si tot cautand,mi-ai aparut in cale subit,

Si tot cautand la imaginarul tau sentiment am poposit.

Macar  de as fi fost capabila sa-l dezleg si sa-l inteleg

Macar de as fi stiut ce fel de statut ai vrea sa-mi aleg.

Sa-ti fiu pe plac,mi-a fost foarte usor,

Sa-ti fiu o greseala,mi-ai fost bun antrenor,

Sa-ti fiu un gand,poate chiar am reusit,

Sa-ti fiu amor,acest drept nu mi l-am insusit

Macar de n-ai fi disparut pana la proba contrarie

Macar de m-as fi regasit in sufleteasca-ti arie.

Si tu disparand ai patruns in arta mea

Si tu disparand  mai oarba viata-mi parea.

Si tu disparand in nonculori m-ai conturat,

Si tu disparand din urma suflul mi l-ai luat.

Purgatoriu

Speranta mult ravnita,

Vino sa salvezi un suflet,

Materia ce-l ascunde

Si iubirea ce-l patrunde

Vino speranta mea,

Vino si te-ascunde

In sufletul bolnav

De al lumii narav

Atat iti cer,s-apari,

Din  cale-mi sa ma-ntorci,

Caci vreau sa mai respir,

Aer infect in vesnic delir.

Spovedanie fara sfat

In arta plange si se confeseaza singuraticul biet poet .

Si gandurile si durerile si sentimentul pateaza o foaie,

Si curg ca un venin intr-un corp in negre organizate siroaie,

Schitandu-i acestuia in culori si nonculori al sufletului portret.

Talentul nativ are astfel arta ca drept consecinta,

In care se esteticizeaza cumplite tristeti si dureri,

Ce sunt mai apoi deznodate si definite de posibile  critice pareri,

Care-s fara de vina ca al lor stapan creion a dovedit elocinta.

Si iata cum gandirea si trairile artistului sunt descusute,

Criticate,reparate-n gura draceasca a lumii ce-l inconjoara

Ce-i manjesc  a ciuda creatia precum cerneala varsata dintr-o calimara

Inecand puritatea foii in culori moarte simboluri ale omenirii decazute.

Si splendida maiestoasa cea fara de glas prietena arta,

Ce-l lipseste pe artist de sfat dar la amaraciune-i e martor

Plange-n strigatele poetului solitar ca un impresionat ascultator,

Si fata de acesta,pe-al  ei planset in cuvintele lui nu-l va rapi vreodata moartea. 

Amor in decor funebru

Din lumea mortilor ce detin suflet iti scriu,

Eu tie aparent angelic,dulce,tu mult dorit al meu sicriu,

Ca te-am avut,ca m-ai pierdut fara voia mea,

Tu cel ce strans in bratele-ti pereti atata timp ma inchidea.

Din lumea viilor lipsiti de suflet acum,

Tu mie drag sicriu nu-mi porti decat al focului iubirii scrum.

Caci m-ai avut,caci m-ai pierdut cu voia ta,

Pe mine cea,care amorul tau in minte-i  absolut inca-l mai vrea.

Iar  focul in mine la al tau foc ravneste,

Eu figurina fara suflet amintire-ti,tu sicriul ce-o pazeste,

Dar tu nu stii despre mort ca suflet are,

Care in veci  in sicriu ar sta intemnitat daca s-ar naste o chemare.